MONITORUL IMOBILIAR

Contrar unei impresii superficiale ce dramatizeaza in exces asa-numita ” instabilitate ” romaneasca si ii atribuie efecte negative , apropiata “cadere a Guvernului”(sau , in sfarsit,”restructurare”,cum i se mai zice in limba de metal a vremurilor noi) nu va avea cine stie ce insemnatate din punct de vedere al pietii imobiliare si ,in ansamblu, in materie de ” afaceri “. Rezulta ,deci, ca daca “va cadea Guvernul”, piata imobiliara nu va simti nimic.
Aceasta concluzie ce nu place defel personagiilor alarmiste - care vad evenimente socante acolo unde ele nu se produc - este atat de evidenta incat nici nu ar mai trebui staruit insa cateva adaosuri merita facute.
Daca “stapanirea” ar fi avut pe masa “pachete de masuri ” capabile sa echilibreze piata si sa corecteze macar “starea de stupoare” ce s-a instalat aici (intr-o “tara scumpa” dominata de saracie),atunci da , existau efecte si intarziau consecinte poate pozitive.Dar noi nu avem “pachete de masuri” , nu avem strategii ce trebuie urmarite ,nu avem nimic din obiectivele unei societati asezate astfel incat totul ” ramane asa cum e ” . Poate doar aiuristica “lege a chiriilor”,fruct al mezaliantei intre mafiile cu gulere albe si belferimea stangista, sa fie oprita de succesorii de maine animati de revansismul tipic dar acesta va fi un castig si nu un dezastru;si unde nu da Dumnezeu !

Exista insa ,in aceasta materie , si alte opinii “ingrijorate” ce trebuie sa se evoce macar profilactic . Cineva ,care - sezand temporar la noi cu misiunea - a capatat de la romani placerea “aflatului in treaba ” , era de parere recent ca ,in acest climat,”investitorul strain” va deveni mai atent si mai banuitor,retragandu-se cu oroare asa cum se invoca de obicei , dar se invoca in mod gresit.Imaginea insasi este o inventie caci acest personaj indefinit ( o simpla creatie ideologica fara nici o legatura cu realitatea) ni se infatiseaza ca un fel de mimoza hipersensibila ce isi inchide floarea din te miri ce motiv cand,de fapt,el este un “colonist” agresiv si indraznet care nu se sperie de o stare de fapt “oarecare” si nu face o drama universala dintr-o schimbare de echipa(caci de “stapanire”ori de regim nu poate fi vorba acum) fiindca stie regula vietii si nu actioneaza pusilanim . O traditie in acest mod de a gandi exista ,bineinteles.Cei dintai “straini” care debarcasera in “Noul El Dorado” din Carpati inca de la inceputul anilor 90 ( cand a veni aici echivala,dupa schema propagandistica de jurnal ,cu a te rataci prin jungla amazoniana ) au facut averi iar astazi sunt naturalizati nu doar prin obiceiuri ci si prin detinere de proprietati cu valori ce nici nu se visau in tarile de unde vin.
Si ,apoi, noi nu avem aici nici tulburari sociale (la un popor prin definitie contemplativ si “lasa-ma sa te las “),nici amenintare de razboi sau ,fereasca Dumnezeu,dezastre naturale cu un caracter ineluctabil ci o simpla “querelle” de familie ce trebuie tratata asa cum si este ,adica episod marunt la o scara istorica de proportii definite corect . Nici in Ungaria ” rascoalele de strada” -ce aveau ceva sud-coreean in felul de a se manifesta - nu au izgonit “investitorii” care de obicei isi socotesc riscurile dupa alte coduri decat cele ce se se evoca in cabinete si se difuzeaza ancilar de jurnalistii tocmiti:ei socotesc “banul” castigat, “randamentele” si pierderea din intreruperea de afacere si decid la rece si in valori lipsite de sentiment.
Pot acestia sa suspende ori sa scada accesul grandios-si in sunete placute urechii- la ” robinetul de bani” cand piata imobiliara de la noi nu este decat o anexa a “vanzarii de bani” si cand orice incetinire ar aduce prejudicii ce se recupereaza greu sau cu alte cheltuieli ignorate anterior ? Aceasta este o ipoteza absurda.