MONITORUL IMOBILIAR

Incepand de dimineata si pana dupa apusul soarelui , pe Quai de la Megisserie , din Paris , aproape de magazinul ” Samaritain” si de Pont -Neuf, se insira zeci de pravalii ce vand flori expuse pe trotuare , pe masute si pe rafturi nenumarate si de marimi uimitor de diverse. Spectacolul culorilor este aici cu totul memorabil si cine ar dori sa capete un sentiment de zi senina ar trebui sa treaca prin aceste locuri ce se oranduiesc ca un concept de gradina imaginara. Nu este insa un spatiu de unicat . Acelasi sentiment se incearca si in Marche des Fleurs, din Ile de la Cite ,unde , la cativa pasi de Catedrala Notre-Dame si de Sainte Chapelle , multimea de flori ce inunda mica piateta de pe rue Louis Lepine impresioneaza si emotioneaza .
Aceasta pasiune pentru flori pare totusi destul de neobisnuita intr-un oras lipsit de ” case in acceptiunea bucuresteana ” si unde , inca din vremea baronului Haussmann, un Pake Protopopescu de pe Sena , majoritatea omenetului citadin traieste - cum se zice la noi - ” la bloc”. Rezulta ca potopul parizian de flori nu se va indrepta catre gradina de casa (care nu exista decat in nesemnificativul procentual ) ori in jurul ” casei de la tara ” ci intr-o alta directie , fiindca in lipsa cererii “oferta ” nu ar fi atat de intensa pe cat se vede ca e .Florile ajung , de fapt, la Paris , in ” gradinile suspendate” , foarte numeroase aici . Acestea exemplifica o reactie organica de “intoarcere la natura” care se produce de obicei acolo unde ” civilizatia” in loc sa ajute , strica si creeaza dezechilibre . Caci de indata ce , ratacind in plimbare calma in Paris, ridici privirea de la catre fatadele de scenografie de ” film de epoca” inspre cerul vizibil in departari ,la capatul coridoarelor de cladiri , este cu neputinta sa nu observi multimea de balcoane sufocate de plante ori , mai rar (caci sunt neobisnuite) terasele prefacute in mici gradini. Nenumarate popoare de ghivece de cele mai diferite forme si dimensiuni , pline de flori multicolore , se oranduiesc intr-un continuum de verdeata de la o cladire la alta creind un sentiment de padure verticala ce lipseste in alte parti ori, desi a existat odinioara, astazi s-a pierdut.
” Gradina in miniatura” asezata pe balcoane este la Paris o valoare imobiliara iar atunci cand proprietatea se completeaza si cu o terasa , de obicei situata pe acoperisul plat al cladirii , se poate cuteza sa se ceara un pret si cu 18-20 % mai ridicat decat s-ar fi cerut pentru spatiul locuibil dar fara ” gradina ” . “Afacerea continand vanzarea de apartamente cu gradina ” are intensitatea ei si , spre o sustine , exista chiar si agentii imobiliare ce s-au dedicat cu exclusivitate acestei categorii de proprietati si castiga bine caci oferta este redusa si banii suplimentari ce se platesc nu sunt putini . Aceasta nu-i nici efectul unei ” mode” si nici un capriciu de ” ciocoi de pe Sena” (caci “ciocoii lor “, ca si ai nostri , traiesc in palate) ci o reactie de viata in natura pierduta care este “renascuta ” fie si in forma restransa , posibila in conditiile date ( fiindca ” terasele pariziene” ori balcoanele sunt mici , ca si ” fondul imobiliar locuibil” , uimitor de meschin) .
Dar daca astfel de atitudini apar acolo unde exista inca vegetatie oraseneasca, unde parcurile nu se ” retrocedeaza” la pont , unde nu se taie copacii din pepiniere ,in miez de noapte , de catre echipe tocmite pentru a goli terenul ravnit de ” investitori” - asadar intr-o societate asezata - la Bucuresti ele inca nu se manifesta insa vor deveni curand frecvente si obisnuite. La noi , unde primarul are nesabuinta sa declare ca avem de doua ori mai mult” spatiu verde” decat la Paris contrar nu statisticilor doar(oricat ar fi acestea de ” coafate “) ci evidentei criante , nu ne mai ramane decat reconstituirea “vietii firesti” prin optiune proprie si alegere inteleapta fiindca , sub asaltul “investitorilor ” ce usuca totul dupa ei , orasul pierde nu doar traditia ci ” elementul vital”