MONITORUL IMOBILIAR

Ori de cate ori se evoca zilele de noiembrie apar numeroase stereotipuri ce apartin,la drept vorbind,”mitologiei curente”si,deci,modului de a intelege lumea dupa concluzii dobandite,asupra carora nu mai exista intrebari si indoieli.Astfel,se zice ca acum vine timpul gospodarismului pragmatic si ca pregatirile pentru iarna devin inevitabile.In epoca de semi-hibernare sufleteasca,de fapt o simpla suspendare de reactii altele decat nazuinta de conservare,ce stapaneste omul in lunile de inghet,pare ca “nimic nu mai misca” si ca,deopotriva,ciclul cotidian obisnuit isi modifica si el datele firesti.Si ,totusi,acestea sunt doar impresii superficiale,arareori aflate in realitatea imediata. Dar multe preschimbari se produc,desi nu sunt esentiale.Omul devine mai inclinat “sa se apere”,socotindu-se expus la primejdii exterioare mai acute decat altadata;isi oranduieste provizii,se infasoara in haine groase si se ascunde mai adesea in locuinta cat mai bine incalzita.Ii lipseste agresivitatea”de peste vara”si de timp,meteorologic,propice,cand simtul schimbarii si initiativele cu grad oarecare de risc apareau mai degraba si adeseori se si traduceau in concret.De altminteri,istoriceste marile razboaie nu se purtau iarna,cand,incepute si neispravite daca existau,totusi,campaniile militare se intrerup si omul pragmatic sau apucator se retrage ca sa se conserve ori sa se intareasca.
Semnul astral este ,deci,inertia,suspendarea modificarilor,status quo-ul.Nu intamplator,in Romania traditionala de la Sfantul Dumitru si pana la Sfantul Gheorghe,adica de la sfarsit de Octombrie pana la sfarsit de Aprilie,legiuitorul oprea mai toate “tranzactiile
imobiliare”si astazi,cand ,in miez de iarna,auzim ca sunt zvarliti in strada batrani”fosti chiriasi”fiindca a aparut”redobanditorul stabilit de Primarie”,suntem uimiti sa aflam ca a existat odata,pe lume,si o lege mai omenoasa decat cea aproape iresponsabila,de azi.Fapt este ca
in nici un contract de inchiriere de dinainte de razboi nu lipsea invoiala,legiuita,de altfel,de a nu se “tulbura”chiriasul in vreme de frig si zloata,si niciodata dupa ce Sfantul Dumitru fusese
praznuit.Aici ajunge ,in ultima analiza,regula sociala atunci cand ,fara a fi la mijloc”multa minte”ci doar buna-cuviinta ce astazi lipseste,omul e inteles,ca oricare alta fiinta vie,si viata lui capata o semnificatie,alta decat aceea de acum,de a fi un fel de vita care trage la jug.
In chip instinctiv,aceste concluzii inca se tin minte,ori,poate,aduc aceleasi atitudini ca si altadata,prin apropiere si chiar suprapunere de situatie exterioara.Avem,in linii mari,de-aface cu o “inghetare”relativa de piata imobiliara,ce tempereaza agresivitatea de animal irational si achizitiv ce il caracterizeaza pe omul recent.
#

In materie de “casa de vacanta”,sfarsitul toamnei aduce,cu precadere,mai multa chibzuinta.Graba rea si decizia pripita ,tipica “atitudinii meridionale”stimulata de elementul caloric intens,se restrang si,adeseori,chiar dispar.Apare un gen de prudenta de reactie naturala si un conservatism de protectie:nu schmbi nimic ca sa nu gresesti.
Aceasta realitate se observa cu precadere acolo unde “piata”fie ca este firava,fie nu stimuleaza riscul fiindca orice calcul s-ar face nu rezulta concluzii incurajatoare.Cel mai evident este acest fenomen in “imobiliarul de Litoral”.Noi nu avem,preum altii(dar poate vom avea,candva,chiar si la scara mai redusa)o traditie in serviciile balneare ce ne-ar ingadui “un sezon mai lung”iar clima,rezumata in vorbe pana azi actuale,nu iese din cadrele “grozavei ierni scitice”evocata acum aproape doua mii de ani de Ovidiu,in”Ponticele”scrise in preajma aborigenilor imbracati in piei de oaie.Pana si hoteleria sufera se “sindromul sezonier”si se abordeaza cu o anumita rezerva si cu multe calcule suplimentare care nu s-ar face daca ar fi in discutie “turismul de munte”.Astfel incat ,pe Litoral,incep sa scada in chip evident orice fel de vanzari iar cumparatorii se manifesta prudent si banuitor.Ramane doar fauna,eterna pana la urma,o “pescuitorilor “,crezand in hazard si,pana la urma,in noroc,categoria jucatorilor la Loterie.Ei cred,atunci cand vand,ca poate vor avea ocazia de a se intalni cu”naivul inzestrat cu bani”iar
atunci cand se gandeste sa cumpere-cauta,bineinteles,chilipirul,adica sansa surazatoare,castigul fara nici macar un efort minimal de gandire.
Aceasta imagine de “margine de lume”,intarita,din pacate,si de factorul geografic(fiindca noi nu ne bucuram de iarna mediteraneeana,unde abia ca mai ploua ceva mai rece uneori)nu se
regaseste si in materie de “imobiliar de vacanta “la munte.Fiindca aici “sezonul nu exista”,reiese ca materia exista si doar incidentalul de temperaturi joase ar putea doar sa amane,fara a se impiedica “bursa de oferta si de cerere”.Chiar daca apar unele scaderi ,ele decurg din
fluctuatia in cadrele normale,inevitabila acolo unde atat decizia de a vinde cat si capacitatea de a cumpara se definesc in grade de determinatie sociala.Aceasta insemneaza ca “omul sarac”,ce viseaza sa vanda ca sa-si acopere anumite trebuinte imediate va starui in a aobtine “ceva bani”(desi tocmai acesta este prototipul vanzatorului ne-realist)in vreme ce “cumparatorul inlesnit”,care stie ca poate sa “puna banii jos,pe masa de joc”si poimaine nu numai azi,se gandeste mai degraba la incheierea anului contabil,atunci cand este “patron”,sau la vacanta de Craciun in Caraibe,atunci cand este rentier,”protipentada” ori este metresa de meserie.In toate
cazurile,modificarile sunt nesemnificative.
Acum ,insa,se intensifica o categorie ce s-ar putea denumi ad-hoc “piata imobiliarului de Sarbatori”.Sunt aproape de incheiere pregatirile de Craciun si de Revelion si adeseori pentru a se inchiria “cu totul”o vila de munte sau un etaj de hotel se platesc sume exorbitante.Apar si cazurile stranii.Cu doar cateva ani in urma,a venit la mine un personaj ca dintr-un roman rusesc cu “oameni neobisnuiti”.Avea un aspect neizbitor prin nimic dar mi-a aratat
geanta unde se depozitasera,asezate la rand si numerotate,multe pachete cu bani ce traduceau cam o jumatate de milion de dolari americani.Voia sa cumpere pe loc o pensiune luxoasa,cu tot,cu “personal”,sau o vila care nu i se potrivea daca nu avea cameriste,sofer,”ober”si chelneri.Mi-a explicat,in cuvinte scurte si oarecum jenate,ca ar voi sa ii faca o surpriza recentei iubite si sa-i cumpere aceasta proprietate fabuloasa cu ocazia Sarbatorilor de iarna.Inca o data m-am convins ca “viata depaseste literatura”.