MONITOR IMOBILIAR

Ipoteza unor scaderi de bursa imobiliara preocupa azi intr-o maniera neobisnuita si aduce o intreaga colectie de folklor de gazeta ce nu se mai sfarseste . Multi se conduc dupa ciclurile de evolutie ritmica valabile in piete echilibrate si invoca un soi de ” corsi i ricorsi ” se s-ar intinde pe cam zece ani dar aceasta realitate nu se regaseste in Romania si mai ales la Bucuresti . Aici , piata este impulsiva si cu modificari brutale rapide ( deocamdata numai ” in sus” ) caracterizata prin modul exploziv si prin accese de febra ce aduc o maniera periculoasa de a evolua fara o predictibilitate rezonabila .
De altminteri, in unele categorii, sporurile in materie de preturi sunt neverosimile si nu s-au inregistrat nicaieri in Europa in ultimul deceniu . Defapt, in numai patru ani ” apartamentele din epoca industrializarii ” a devenit ,in Bucuresti cu intre 600- 900 % mai scumpe , terenurile de constructie din ” cartierele – sanctuar ” ( un fel de Buci sau Saint Germain des Pres la Paris ) a urcat in sapte ani cu 1000 % iar in alte regiuni , considerate in mod gresit ca avand ” capacitate de dezvoltare ” si ” perspectiva de viitor ” , cu peste 2500 % ceea ce este absurd si inexplicabil .
In acelasi timp , ” imobiliarul agricol ” a ramas relativ stabil in “ieftin “, in valori absolute, fiind bizar sa se constate ca , in satele din Sudul Romaniei , cu pretul platit pentru o mica mosie de zece hectare ( 5000 Euro in total ) se poate cumpara in anumite zone din Bucuresti numai un singur metru patrat de teren .
Bineinteles ca, in aceste conditii , evolutia anuala nu se poate descrie precis mai ales ca la noi lipseste o baza statistica sigura utila pentru a se produce orientarea in sistemul de preturi iar ” notarii publici ” nu fac cunoscute nici valorile tranzactiilor si nici media de zona , asa cum se practica in Franta si, de obicei,in societatile asezate. O anumita opacitate a pietii este indiscutabila .
Dar,pe langa acestea , izbitor este sentimentul ca ” valorile sunt supraestimate ” si ca ” se plateste cat nu face ” ( o expresie curenta in imobiliarul din Romania ). Si, intr-adevar , cand pentru unele apartamente din Dorobanti se cere in Bucuresti mai mult decat in Parisul sanctuarelor , si cand pentru orice palma de pamant din jurul capitalei (indiferent de asezare, conditii si ” dezvoltabilitate ” ) se plateste orice suma , cumparandu-se uneori prin ” licitatie ” , o anumita prudenta pragmatica se impune si trebuie sa actioneze obligatoriu .
O dictatura a vanzatorului defineste anumite domenii si, desi e un fenomen aberant care strica aproape iremediabil echilibrul , nu nelinisteste deloc fiindca “iluzia castigului in cascada ” apare cam la toti participantii angajati in acest ” Mare Joc financiar ” cu deznodamant necunoscut , a carui crestere va mai fi posibila , prin mijloace specifice propagandei de bursa , nu mai mult decat un an, doi sau maximum trei.
” Patologia pietii de Bucuresti ” , proprie de altfel unei tari de lumea a treia unde forta de munca si afacerile se mobilizeaza in Capitala , nu scuteste “provincia” de valuri succesive de influente care au inceput mai tarziu ( cand “piata bucuresteana ” a inceput sa dea semne de ” inceput de saturatie ” ) si se va dezvolta prin escaladare in urmatorii ani . Dar “pietele locale ” sunt piete mici , cu absorbtie limitata si cu o capacitate de extensiune destul de redusa , astfel incat procesul nu va avea largime si nici evolutie ritmica si stabila .

Filed under: analize si prognoze Tagged: | imobiliare