6 Mai 2008 - Anglia : tendinta de ” recul” se pastreaza ; pana cand ?

Sperantele britanice privind “indiguirea” posibilei crize imobiliare au devenit insa , cu sfarsitul lui aprilie 2008 , ipoteza neconfirmata atunci cand s-a publicat , in fine , “indicele” de piata locala redactat in departamente de analiza cu traditie si notorietate . Concluziile apartin , prin cate un raport independent , atat Bancii “Halifax ” (cu specializare in domeniu si prestanta in examenul statistic ) cat si “Nationwide Building Society ” , organizatie prestigioasa in sistemul local si care publica periodic foaia de temperatura pentru afacerile cu case si terenuri . Ca asemenea bilanturi nu sunt propaganda ,precum cele de la noi dar si din alte parti , o confirma un sir de raportari din chiar primavara trecuta , unde , cu un timp inainte de “oficializarea crizei americane ” , existau incheieri care trebuiau sa ingrijoreze sau macar sa puna pe ganduri in privinta viitorului acestui gen de plasamente.
In mod previzibil (caci in societatile asezate statistica se face , la randul ei , cu minutiozitate si in maniera responsabila ) cele doua documente contin rezultate asemanatoare care confirma observatiile anterioare de pe teren . Astfel , pretul imobiliarului a scazut ca medie in aprilie cu -1,3 % fata de martie (cand se inregistrase deja o scadere lunara de 2,5 %) iar procentul de pierdere anual se apropie de 1 % (ceea ce nu pare mult insa reprezinta un simptom ) desi ” Halifax ” emite ca prognoza un recul de 5 % pentru acest an .In valori banesti , “pretul mediu” englez ajunge la aproape 190.000 de lire sterline (adica la mai mult de 240.000 Euro ) .
Cateva concluzii sunt necesare . “Regatul Unit” se alatura Spaniei in categoria “bolnavilor declarati ” dar nimeni nu poate anticipa azi daca “incetinirea “prevazuta se va produce brutal sau prin corectii desi nadejdea “aterizarii lente” inca mai exista si e foarte probabila , asa cum e de crezut ca va aparea si in alte parti .Efortul conjugat al ” vanzatorilor de bani ” , desi considerabil , are efect si inca e capabil sa retina urmarile europene- adesea imprevizibile -ale ” valului american ” . In fine , si in acest caz procentul marunt mensual pare linistitor desi extinderea lui la intervalul anual ingrijoreaza si fenomenul poate ascunde o maladie si mai grava care nu trebuie privita neglijent si triumfalist .

Bineinteles ca , atunci cand apar astfel de constatari ce arata o “tendinta”, multi se intreaba daca viitorul “va suna bine” sau dimpotriva , ar putea sa complice procesele inca indefinite pentru termenele lungi . In aceasta materie , este , totusi , probabil ca presiunea celor dornici de locuinta (caci Anglia cunoaste o criza de oferta cu caracter cronic , foarte asemanatoare in esenta -desi la alte proportii -cu aceea din Romania ) nu va ingadui “prabusiri ” iar piata ,desi in scadere , va ramane in continuare asa cum este , adica “foarte scumpa ” .