MONITORUL IMOBILIAR

Ca si cum sirurile de fraude produse de functionari , instabilitatea in materie de resurse si concurenta in evolutie salbatica nu ar fi fost de ajuns, ” criza subprimelor ” americane a adus inca o tema ingrijoratoare pentru bancile de pretutindeni care a si costat capul pe cateva care au sfarsit prin a fi absorbite dupa principiul darwinist al pestelui mare care inghite pe cel mijlociu (caci “peste mic ” nu mai exista demult in acest domeniu oligocratic ) .
Unele din aceste fuziuni disperate se cunosc iar altele inca sunt dosar de negociere si mai mult ca sigur ca vor aparea curand , cand o alta solutie realista se va dovedi de negasit .
La un examen sumar asupra acestei geografii de tertiar unde cam totul se misca in vederea unei reorganizari care , aici, este stapanita de un plan intern , ideea conspiratiei incepe sa-si faca loc mai cu seama ca efectele nu sunt nicidecum in ordinea inhibitiei isteriei consumiste ci mai degraba in sensul concentrarilor de putere si de bani in maini din ce in ce mai putine care astfel formuleaza un adevarat monopol.Astazi , deci, nu mai este suficient sa fii ” mare”, adica sa ai o greutate evidenta pe orice tip de piete , pentru a sta la adopost de atacuri si manevre nesigure  ci trebuie sa fii”cel mai mare” sau inclus intr-un club ” exclusivist” (vorba proasta si inconstineta a ziaristilor de vipuri de pe Dambovita ) pentru a mai spera in oarecare liniste pentru un interval oarecare dar nu pe vecie .

Si fiindca este vremea rapoartelor de trimestru , dupa ce se formulasera rapoartele de an , cateva noutati nu doar ca intaresc ipotezele recente dar exemplifica fenomene mai putin vizibile ce se dovedesc mai periculoase decat pareau anterior . Scaderile de profit bancar nu sunt putine iar cateva dau un sentiment straniu , de sfarsit de ciclu istoric.

Iata , de pilda, in Italia , unde Unicredit pierde in trei luni recente aproape jumatate din profit (de fapt 44% ) si il scade de la 1,78 la numai 1,01 milliarde de euro . Curios este ca , desi in Europa “creditul ipotecar de risc “(in forma ” sub-primei “) nu se practica , totusi faimoasa banca transalpina a fost obligata la provizioane masive pentru asa-numitele ABS ( “asset backed securities “) care , desi considerate ca fiind lipsite de riscuri , s-a dovedit ca produc uneori consecinte de felul “sub-primei ” americane .

Si in Germania sunt banci care nu se simt prea bine desi au notorietate si stabilitate nemteasca . Postbank, de pilda, incheie trimestrul intai cu o pierdere neasteptata, de aproape 20 % , desi are marime si este o filiala cu prestigiu a lui Deutsche Post iar “Posta” se stie ca in Occident e un fel de expresie simbolica a Statului , nu precum in Romania unde stapanirea umbla s-o privatizeze . Profitul e redus la 116 milioane de euro iar diminuarea de active ajunge la 174 milioane ceea ce indica o cota de alarma si in aceasta situatie planul initial de profit imposabil de 1,1-1,2 miliarde de Euro anual incepe sa se clatine .

Pentru unii aceste stiri sunt mai mult ca sigur neinsemnate fiindca sentimentul celui ce priveste numai pe strada lui este aproape intotdeauna acela de calm neamenintat desi furtuna se apropie ; dar , in fond, atunci cand noi nu mai avem nici o banca romaneasca (afara, poate , de CEC ) ci numai ” subsidiare ” a caror sanatate depinde de stapanul de aiurea nici la noi nu poate fi pace si concordie iar procesele ce aduc primejdia vor aparea ” fara frontiere ” , precum massele de nori ce aduc vijelie , furtuna si inghet .