MONITORUL IMOBILIAR

Confirmarea necontestabila a realitatilor dezastruoase se produce in Spania pe la jumatatea lui mai 2008 , cand , in fine , ceea ce parea numai un vis urat s-a deslusit intr-o maniera cruda si cu efecte inca imprevizibile . Caci , desi exista supozitia unor concluzii anterioare gresite sau exagerate , proba scaderii cu peste 60 % in materie de tranzactii imobiliare in cel dintai trimestru al anului a confirmat “prabusirea de piata ” profetita de observatorii lucizi . Urmarile apar in lant , reveland scaderi de pret de pana la 20 % si o prognoza de mai bine de 250.000 de locuri de munca eliminate in domeniul constructiilor unde mai mult ca sigur numarul va fi evident mai ridicat atata vreme cat inca si la ei mai sunt angajati cu vorba si cu contract aproximativ sau absent . Acum abia se vehiculeaza cote mai precise care indica o scadere de cam 200.000 de santiere noi ramase inchise in acest an , ceea ce arata cam doua treimi din totalul trimestrului analog din anul precedent . Ca si in alte parti , origina acestor fenomene consta in lipsa de finantare ( adica , in traducere populara : ” nu mai sunt bani ” ) caci deficitul de lichiditati in materie de imobiliar ar putea sa se ridice la multe zeci de miliarde de dolari exprimand modul direct de inraurire al “crizei americane” , care ramane, totusi, o maladie produsa la bancher .

Printr-o miscare de joc de biliard care , in desfasurarile “globaliste” , pare a fi mecanismul ireductibil , dezastrul spaniol va avea ecouri neprevazute pana la noi , producand paradoxal scumpiri in materie de “nou” , desi inca fara un procent ridicat , caci revenirea muncitorilor romani ramasi pe drumuri in Spania va insemna aici salarii mai mari si de buna seama corectii in pretul final ( ajustat pentru a pastra profitul , oricum aproape incredibil , al “dezvoltatorilor din El Dorado “de la Dunarea de Jos si din Carpati ). Sigur este ca astfel de episoade vor aparea ceva mai tarziu si abia atunci cand bejenarii vor avea certitudinea ca ” spaniolul a ramas fara bani “; dar nu atat de tarziu incat sa nu se simta defel .