MONITORUL IMOBILIAR

Deslegarea misterului ce a transformat Bucurestii intr-un oras blestemat si fara identitate unde aproape ca nu se mai poate locui , s-a produs in modul cel mai neasteptat cu putinta catre sfarsitul lunii mai 2008 , cand , la un post de televiziune unde se simte ca acasa , o fosta capetenie de primarie ( care , cum spun acolitii “, s-a ridicat mai sus “) si-a formulat conceptia despre “dezvoltarea urbana ” intr-o maniera lipsita de fereala desi cam tot ceea ce a dezvaluit acum se cunostea prea bine din efectele catastrofale ce le-a produs . Acum nu mai incape , insa , nici o indoiala privitoare la origina raului . Daca aceste indrumari (emise, in fond, de un personaj cu calibru cultural marunt si care , pe deasupra , mai este si notoriu pentru elogiul succesului social rezultat din stiinta aproximativa de carte ) ar fi apartinut unui particular oarecare (ceeace , la drept vorbind, oricare din mai-marii lumii a fost sau va deveni ) , ele ar fi trebuit ignorate caci nu merita in sine un tratament special ; dar cum provin , din pacate , de la un personagiu ce s-a aflat la butoane (si inca mai este , cat o mai fi ) examenul lor trebuie facut neaparat . In orisice caz , “teoriile” (sa le zicem asa, cu o , totusi, maxima ingaduinta ) socheaza mai ales printr-o nota sfidatoare si omniscienta care se intalneste mai rar pana si la noi unde toti necioplitii cu bani si inscaunati in pozitii de porunceala se cred obligati sa-si dea cu parerea insistand a o impune ca model unic indiferent cat de aiuristica ar fi ( asa cum si este in acest episod , din pacate tipic ) . Iata , deci, ce declara , fara nici cea mai mica retinere , ideologul dezastrului care , in loc sa-si reprime concluziile impulsive , si le vehiculeaza in maniera aroganta , proprie categoriei de guralivi sterili careia ii apartine. Intai , de toate , el se pronunta categoric ” împotriva falsei nostalgii a Bucureştiului interbelic” fara sa fie ,insa, capabil sa lamureasca tema desi , intre altele , ar fi interesant de stiut ce acceptiune s-ar putea da aici formulei  de “falsa nostalgie “ (???) , la drept vorbind un nonsens. Dar , in fond , ceea ce ar fi vrut sa spuna si nu a putut (caci exista creaturi care dau impresia ca ar putea comunica fara sa reuseasca niciodata ) este mai mult ca sigur invocarea clasicului adagiu de “om nou ” – sau de spirit creol ce detesta traditia socotita “depasita” – dupa care ” vechiturile trebuie sa dispara “. Adaosurile confirma aceste incheieri .” Trebuie să fim conştienţi – inainteaza “teoreticianul”- că dezvoltarea înseamnă şi schimbarea feţei unui oraş . “ Iata si argumentele , care doar aparent ar avea legatura cu tematica , aratand mai degraba ca un program de afacerist in imobiliar atent la pretul terenului de constructie decat la echilibrul cadrului orasenesc. :“Tehnologia a evoluat, pământul e scump, nu poţi cere nimănui să investească în imobile de patru etaje. Trebuie să avem şi astfel de construcţii “ (desi in orasele asezate , unde insa nu stapanesc invartitorii de bani din afaceri de combinatie administrativa , asemenea opinii ar uimi si , oricum , nu ar avea nici o trecere ) . Din pacate , patru vorbe si cinci bizarerii ; caci daca ” tehnologia ” – care ar fi evoluat – nu este nici argument si nici in legatura cu felul cum orasul se schimonoseste , ideea ca ” pamantul e scump ” (impresie gresita , fiindca de fapt :”pamantul e scumpit artificial “!) este un efect al strategiei gresite si al mecanismelor de jaf organizat si nicidecum un dat cu caracter fatalist care ar fi aparut de la sine fiindca nu ar fi existat alte solutii . Eroarea consta aici nu doar in formulari imprudente si fara nici un reazem serios ci mai cu seama in metoda sofistica de a crea mixturi unde incap formule initial necontestate ce se dezvolta halucinant de imprecis in directia unei mistificatii totusi destul de putin abile .Caci, bineinteles ca , in stilul caracteristic amagitorilor de meserie , si acesta crede ca expunand idei generale demonstratia ar fi imbatabila fara , evident , sa fie caci argumentele lipsesc ori nu au nici o legatura cu materia , desfasurata aproape  intotdeauna necontrolat . De altminteri , presupusa demonstratie inceputa cu satanizarea ” falsei nostalgii ” nu putea sa continue decat cu apologia ” noului ” vazut in aspectul”inalt ” si in stil globalist si fara identitate , asa cum, de fapt , avem azi la noi , unde , prin violenta incuviintata prosteste , pseudo-teoria s-a tradus in rezultat vizibil . ” Am auzit zilele astea -zice iubitorul de ” zgarie-nori ” (care, deci, au in personaje de acest tip nu doar sustinatorii patenti ci si ideologii )-că se construieşte un bloc de 35 de etaje. M-a frapat indignarea că se construia un bloc cu 35 de etaje “. Episod socant , intr-adevar, pentru un “detinator al adevarului absolut ” , cum se inchipuie orice ideolog de scoala noua .