MONITORUL IMOBILIAR

Astazi pe la pranz , pe cand sedeam la o masa pe terasa unui restaurant calm din Narbonne , in sudul extrem al Frantei schimband opinii cu cativa apropiati , m-am trezit cu un apel alarmat – venit de la Bucuresti pe telefonul portabil – care mi-a creat o stare de buna-dispozitie neobisnuita. Cea care ma cauta era o tanara de la un post de televiziune care , stiind ca am obiceiul sa calatoresc mult si , in orice caz, cunosc piata imobiliara frantuzeasca din experienta directa , dorea sa ma consulte asupra unui articol aparut de dimineata intr-un ziar editat pe malurile Dambovitei unde autorul , un cine stie cine , sustinea cu aplomb ca “pe Coasta de Azur , o vila costa mai putin decat la Bucuresti “(!??). Juna interlocutoare nu avea idee ca pe moment ma gaseam departe de casa si s-a aratat uimita de coincidenta temei cu locul de unde ii vorbeam si a voit sa afle mai multe ,exprimandu-se in chiar aceste cuvinte care sunt , la redactorul roman , un tic verbal curent . Dar inainte de a formula un punct ce vedere privitor la nostimada despre care urma sa ii vorbesc , am avut o clipa de enervare intelegand ca procentul celor care , la noi, dovedindu-se ignoranti patenti , agita apele inutil si creeaza false teme , uluitor de absurde , este impresionant iar boala e grea si nu va trece usor. Speta trebuia incadrata in categoria folklorului de “atoatestiutori”care nu doar ca practica un pseudo-enciclopedism nutrit -cu rele indrumari-din cautarile cu motorul google ci si dau impresia ca stiu mai bine din rumori si conexiuni fortate cum se prezinta situatia decat cei ce cunosc realitatile in chip nemijlocit . In aceasta materie , stupiditatea este flagranta dincolo de eroarea tehnica de a compara “pere cu mere “, adica o capitala unde se castiga bani (si asezarea este pentru traiul cotidian )si o regiune cu caracter plezirist , unde banii se cheltuiesc cu nesabuinta si majoritatea celor ce detin proprietati sunt fie rentieri , fie si-au luat o resedinta secundara cam in felul celor ce isi cauta la noi “vile la Eforie Nord “. Dar mai mult decat metoda gresita (care , la jurnalistul roman de miza marunta , nici nu mai trebuie invocata caci este de la sine inteleasa ) , ridicula  este perspectiva fiindca in marile sanctuare de lux resedintele cu adevarat scumpe nu se vand decat rar si in “cerc inchis ” iar piata nu exista pentru ele in sensul propriu fiindca acestea nu se vand cu participare de agent sau ,bineinteles , “la mica publicitate” . Cat priveste preturile-sau , mai bine spus , valorile – acestea sunt enorme caci , in fond, la ce pret ar aparea pe o piata libera (nu “dirijata” , precum este luxul de Coasta de Azur ) o”vila ” ce se inchiriaza (exemplu nu atat de rar !) cu 45.000 de Euro saptamanal in august si iulie , cand si aici suntem in varf de sezon ? Aceasta incheiere stinge orice discutie privind inferioritatea Nisei fata de Bucuresti .