MONITORUL IMOBILIAR

ARTUR SILVESTRI :

Cateva stiri de presa de unde se deduce intrucatva ce se petrece in spatele usilor inchise , ne anunta ca se vor cheltui cateva zeci de milioane bune (de Euro,evident) pentru felurite “imbunatatiri” si “dezvoltari”ce urmeaza a se produce la cele doua aeroporturi ale Bucurestilor.Mai pe toamna, se aflase si ca Stapanirea se hotarase sa mai plateasca niste sume astronomice in ideea de a se cumpara teren in regiunile apropiate de Aeroportul Otopeni si sa exproprieze “cu justa despagubire”(dar “la pretul pietii”) pe proprietarii care,in orice caz,nu ar fi putut construi absolut nimic pe aceste vaste intinderi inutile,unde singura “exploatatie”ar fi putut sa fie graul,floarea soarelui sau iarba pentru vite.
Cam in aceiasi perioada, Municipalitatea -triumfalista ca intotdeauna- gasea cu cale sa comunice gandul de a construi un alt aeroport pentru Bucuresti insa in marginea de sud a orasului,in ideea de a “stimula investitiile” in acele parti ” defavorizate ” .Bineinteles ca ,examinate la rece,aceste ipoteze erau pur si simplu incompatibile;caci ori pastram “Marele Aeroport” acolo unde este si injectam bani pentru a -l dezvolta, ori il lasam in plata Domnului si organizam altul care sa raspunda necesitatilor de viitor insa ,deopotriva, si modului cum orasul se oranduieste de la sine.
Privite,insa,atent,amandoua variantele sunt lipsite de sens.Banii,destul de multi(oricum “suma fabuloasa”din perspectiva cetateanului obisnuit),ce ar urma sa se cheltuiasca in “largirea Otopeniului”,se dovedeste ca nu vor sluji decat la plata unor “constructori de cartel” fiindca ,in orice caz,”Marele Aeroport” al Bucurestilor nu va mai putea sa fie acesta decat numai catva timp,pana cand se va confirma “reaua lui asezare” de azi.De fapt, astazi,Aeroportul “Henri Coanda” este unul din cazurile rarissime cand “poarta aeriana principala a tarii”(cum i se zice in proza jurnaliztica practicata de fiecare administratie,indiferent de culoare)se afla asezat pur si simplu ” in oras”.Ridicat la vremea lui,adica in anii 60, departe de Bucurestii acelui timp si la o margine de sat oarecare de campie,acesta sta acum semet in mijlocul unui orasel comercial ce se dezvolta galopant si unde multimea de cladiri cu destinatii dintre cele mai diverse face ca siguranta sa inceapa a fi discutabila si va scadea si mai mult odata cu trecerea timpului.Rezulta,prin urmare, ca ” Marele Aeroport” va trebui stramutat intr-un interval ce nu este nicidecum atat de lung pe cat ni se pare si,deci,”investitiile “absolut nechibzuite ce se preconizeaza se vor face fara o cat de marunta certitudine de a se “amortiza”.Sa se stramute,deci,dar unde anume?In aceasta materie , “Sudul” nu “sarac”(cum i se spune ,fara temei) ci nesistematic si cazut si el prada anarhismului imobiliar celui mai lipsit de scrupule,nu reprezinta solutia fericita.Ii lipsesc contacte de retea metropolitana si mai ales ” taieturi de bulevarde largi ” sau macar solutii realiste spre a le face candva. Mai degraba ,deci,”Nordul” va trebui preferat desi aici “nasterea megalopolisului tacut” - care face ca,intre Bucuresti si Ploiesti sa nu mai fie decat putine terenuri goale de constructii in jurul “marelui bulevard fara nume” caruia i se zice astazi,americaneste, DN 1 - va fi obstacolul capital.O anumita deviere de directie catre est sau vest ,va fi posibila insa aceasta va aduce rezultat corespunzator numai daca Bucurestii vor fi “imaginati “in dezvoltarea probabila intai pe harta si apoi “in teren”.
In orice caz,o asezare de aeroport nou nu este o simpla schita cu “ciclu scurt” si efect minor caci aceasta este una din acele modificari de “centru ce greutate” ce pot schimba fundamental orientarile nu doar in materie de imobiliar . Iminenta acestei decizii se intrevede insa ,asa cum se petrec toate la noi , va fi inca una din temele ce se vor face cu ignoranta si cu “dedicatie”, fruct pur al conjuncturismului dominant.