MONITOR IMOBILIAR

ARTUR SILVESTRI

Indiferent daca se va extinde ori va ramane un acces cu victime colaterale si armistitiu intre caizi ( cum se intampla adeseori ) , recenta ” rascoala a florareselor ” din Bucuresti nu-i decat un episod dintr-un lung razboi purtat de cetateni cu o stapanire care ii hartuieste . Obiectivul acestuia este ,in fond, de natura imobiliara iar schema se regaseste in nenumarate situatii cu aparenta de ” intamplator ” din strania realitate de la Bucuresti . Caci ” lupta pentru pamant “, constand in ocuparea unor fasii de teren din ceea ce se cheama ” domeniul public ” ( tinut cu dintii de slujbasii ce rezolva cererile ” de la caz la caz”, in conditiile ” obiceiului locului ” ) constituie origina acestei vociferari vehemente care nu se explica sistematic si se comenteaza emotional .
Speta nu-i intamplatoare . In aceeasi categorie trebuie incluse “locurile de parcare de domiciliu ” ( tema imobiliara capitala la Paris dar nu si la Bucuresti ,unde este ” monopol de grup ” si , deci, se rezolva pe cai misterioase ) , ” spatiul pentru terasa stradala de restaurant ” ( aproape inexistenta la noi pana in aceasta vara , cand probabil s-a mai deschis si acest ” robinet ” cu destul debit , la drept vorbind ) ,” terasele din parcuri ” , bibliotecile de Herastrau si de Cismigiu , ” fauna constructiilor publicitare ” ( cu ,mai incoace, psihedelicele ecrane de cinematograf publicitar ,rasarite unde vrei si unde nu vrei ) etc.
Modelul istoric ramane lichidarea chioscarilor , produsa cu violenta acum cativa ani prin interventia unui demolator patent care a facut loc , prin asemenea proceduri , marilor stapani de mall-uri si de hipermagazine incurcati in proiecte de negustoria marunta si ” ne-europeana ” facuta in pravalia de colt de strada (care , zice-se, ca nu exista in Europa, dar evident ca exista ).
Acum mecanismul se reia ,prin formula repetitiva (caci , vorba unui filosof , diavolul e prost , nu are imaginatie si repeta ceea ce a mai facut ) . Ca si atunci , apare teoria tipizatelor , constand in ” mobilier urban ” de ” model unic ” ( de tipul ” Decaux ” ori din aceeasi faina ) , asezat ” ca sa dea frumos ” dar tocmit prin tehnica licitatiilor ( sursa clasica ) . Urmeaza efectul concentrarilor comerciale , tradus in formula “zece negustori mari , nu zece mii de pravaliasi marunti ” , adica triumful de cartel , ” organizatia ” , cupola si nu “afaceristi din toate zarile “, sustrasi privirii prin radar , de fapt necontrolabili .
Oricine recunoaste aici , daca gandeste cu capul lui si nu dupa nebulozitatea propagandistica de jurnal de stiri , invoiala ce a intors Bucurestii cu fundul in sus si l-a adus in starea de azi , cand nu-i altceva decat un spatiu agitat scenografic de stapani unde locuitorii abia daca reusesc sa se sustraga unei nevroze colective rezultata din sentimentul mainilor legate : ” teoria celor zece arhitecti “ care hotarasc ; filosofia ” cladirilor inalte ” asezate tocmai acolo unde strica diferenta prin caracterul lor ” tipizat ” ; “imparteala pamantului “ dupa reguli secrete ; Si,in fond, un tribalism resuscitat din cele mai desgustatoare straturi de istorie negativa locala . Lipseste , abia mai recent , ” argumentul dogmatic ” , adica ” adaptarea la normele europene ” care , fiindca acum nu mai suntem ” aspiranti ” ci “membri ” , pot fi verificate si s-ar dovedi ca sunt numai inventii ” de quatre sous “.