MONITOR IMOBILIAR

In ideea , cunoscuta de cei mai varstnici , ca atunci cand ploua la Moscova se deschide umbrela in Bucuresti , si acum aparu la noi ,si fara nici o analiza cat de sumara , convingerea ca , fiind ” criza “in America , vom avea foarte curand ” scaderi de preturi ” si pe malul Dambovitei . Visul de aur – nu de secole dar de cativa ani macar – al unei intregi generatii de salariati tineri ce locuieste atat de aproximativ incat si-ar lua oricand hamul si prastia si ar pleca oriunde in lume sa castige mai bine daca tot vor trai rau ” si pe usile altora” ,pare astfel ca incepe sa se realizeze iar emotia colectiva arata cote crescatoare in aceasta directie . Sa fie , asadar , aceasta nazuinta atat de aproape pe cat spun , in exprimari sibilinice , unii si altii , fara sa aduca alte argumente decat simplificatorul pseudo-postulat ” e criza si in America ” ?
In aceasta materie , concluzia fara prejudecati trebuie expusa cu o raceala lipsita de menajamente si indiferent cat ar fi de nepopulara. Caci , admitand ca ” in America ar fi criza” si nu un joc de bursa destul de straveziu (ceea ce pare ,insa, mai plauzibil dupa elemente de desnodamant ce constau in ” culegerea de pe o piata devenita mai ieftina a unei largi categorii de proprietati “) rezulta ca , in loc sa scada preturile aici – unde totul se mentine din presiuni de bani ce trebuie inmultiti – ele ar trebui sa creasca tocmai fiindca acele ” capitaluri primejduite ” vor cauta plasamente in “periferia Imperiului ” si mai ales acolo unde pana astazi castigurile s-au aratat imbietoare si o vreme inca vor mai fi. Apoi, aici nu exista mecanismele sofisticate ce au ingaduit ” criza americana declarata ” si de vreme ce nu exista ocazia , nu vom avea nici un fel de efecte rezultate din analogie. In fine , ” scaderi de preturi ” nu sunt posibile fiindca noi nu avem “oferta pentru piata marilor cumparatori populari ” care priveste inca si azi, ca si fetita cu chibrituri a lui H. C. Andersen , cum intotdeauna ” casele cumparabile ” intra pe mana altora si nu a celor cateva milioane de doritori fara nadejde.Abia atunci cand aceasta se va traduce in programe , strategii si o filosofie sociala echilibrata , am avea alternativa si, deci , un tablou mai apropiat de realitatea vietii si nu de irationalitatea pietii lasata sloboda, ca o fiara infometata.