MONITORUL IMOBILIAR

ARTUR SILVESTRI 

S-a auzit de curand ,printr-un comunicat, ca Banca Nationala a Romaniei ar fi dat voie bancherilor sa ” negocieze” cu amatorii de credite ipotecare ” avansul obligatoriu” (vesnica ” piatra din casa” intr-o tara unde ” nu este de unde sa se economiseasca”),sugerandu-se ca bancherul ar putea sa scuteasca pe client de aceasta suma destul de ridicata si,in mulkte cazuri,absolut inaccesibila.
Stirea se comenteaza cu oarecare emotie fara sa existe ,totusi,cine stie ce motiv.Decizia era”in sensul istoriei ” desi se confunda cu o “buna-vointa” de felul filantropiei sociale ,destinata sa aduca o picatura de apa celui ce este ars de sete.Insa etiologia acestor “corectii centraliste” periodice nu este nicidecum cea imaginata.
Acestea se explica mai degraba prin “ratiuni de context ” caci pe o piata imobiliara unde mai mult de 80 % din locuintele in ” blocuri colective” se cumpara prin credit ipotecar , dependenta de congregatia bancherilor este absoluta iar “regulile jocului” sunt facute exclusiv in ideea de a se obtine profit confortabil din “vanzarea de bani”. Astfel incat ceea ce ni se pare astazi ca fiind o ” relaxare” ce va aduce o ” accesibilitate” sporita , motivand mai ales pe “cei tineri si saraci” , nu este decat o adaptare locala a unor fenomene ce s-au produs in Europa Occidentala in anii recenti si deci se intind in ” vecinatatea apropiata” conform cu ideologia sincronizarii .Noi,ca intotdeauna, suntem cuprinsi mai tarziu in acest proces care , de fapt,constituie ” al patrulea val de globalizare imobiliara”,urmand celor din America, Europa de Vest si Europa Centrala care ne preceda. Rezulta ca , dupa graficul canonic ,” intarzierea” noastra va repeta fenomene ce dateaza in Occident ,inregistrandu-le aici candva,dar nu foarte tarziu, cand vom avea acelasi gen de “scadenta” ce se inregistreaza azi in Spania,Franta si Italia.
In esenta, “mecanismul ipotecar “(care numai in aparenta are un sens evolutionist,fiind ,de fapt, “un joc de includere si repetitie ” ) inainteaza prin”largiri de acces operate cu acordul fin” si intreprinse treptat spre a nu prejudicia stabilitatea “vanzarii de bani” careia ritmicitatea ii este necesara ca aerul pentru a se mentine in parametrii satisfacatori.Si fiziologia echilibrarii este complexa.De la extinderea intervalului de creditare(inceputa altadata de la 15 ani si ajunsa acum la 35 de ani ,adica maximum posibil) si pana la scaderea avansului procentual solicitat clientului de credite(astazi,deci, “negociabil” si mai mult ca sigur in multe cazuri inclus in continutul imprumutului) , de la “inghitirea costurilor suplimentare ” (suportate de catre bancher) si pana la “unificarea creditelor ” ,cam tot ce se putea inventa in materie de atractiozitate s-a inventat si functioneaza ,creind o ” euforie a indatorarii ” ce incepe deja sa ingrijoreze .
Suntem,deci,aproape de final ,cand ” se va trage linia” si vom sti ce semnificatie a avut acest proces febricitant ,excelent sustinut din punct de vedere propagandistic.Cele dintai semne se intrevad in alte parti.In primavara anului trecut , ” sezonul furtunilor ipotecare” din Occident s-a manifestat prin noutati ce se asteapta bineinteles si la noi,desi ceva mai tarziu( dar nu mai devreme de anul viitor in versiunea cea mai optimista,dar realist -in 2009 ).Acestea s-au tradus in formula socanta:”fara avans,fara costuri suplimentare , fara plati lunare altele decat dobanda si cu rambursarea sumei complete abia la sfarsitul perioadei de imprumut , ” indexata” cu coeficientul de inflatie al monedei europene (stabilita dupa coeficientul Euribor).De fapt, acesta este ” finalul de ciclu ” urmat de impredictibilul absolut;caci mai multa inlesnire decat a inapoia banii “la sfarsit” nu mai poate fi decat ” sa nu dai banii inapoi deloc” ceea ce ,vorba lui PP Carp,” aiasta nu se poate”.