MONITORUL IMOBILIAR

INTREBARE de la jurnalistul IONUT MORARIU (ziarul ” Adevarul ” )Vreau sa scriu un subiect despre o specia aparte a proprietatilor imobiliare-casele bantuite. Stiu ca acestea au un bogat istoric in Marea Britanie de exemplu(ma gandesc aici fie si numai la Oscar Wilde) si as vrea sa ma ajutati sa identificam astfel de proprietati in Bucuresti sau ,de ce nu , din tara, cu locatari-fantome. Dincolo de pata de culoare data de ” istoria fantomei ” am putea lansa chiar o succinta analiza a acestui gen aparte de locuinte. Se vand ele mai scump sau din contra, istoria intunecata le scade din valoarea de piata? Avem in Romania un gen de traditie antebelica a unor astfel de tranzactii?

In raport cu atitudinile de aiurea , noi nu avem nici cea mai firava indemnare in a preface ” traditia casei bantuite ” in obiect de valorificare comerciala ori - daca aceasta nu exista - sa o inventam pentru a o include in ” marile povesti turistice “,asa cum se intampla adeseori pe la altii . Explicatia consta intr-un gen de retinere romaneasca in fata “metafizicului indefinit ” si a unui intreg sir de superstitii despre care nu se vorbeste decat in cercuri inchise ori in traditii de familie care nu se exoterizeaza . In aceasta materie , nici macar carti nu avem desi acestea ar putea crea o interesanta literatura de colportaj si de senzational din categoria “ororii” , care de obicei se vinde bine si aduce - ca urmare imediata -si componenta negustoreasca inevitabila ;apoi , ” povestea geografica” si ” afacerea ” .
Si totusi , daca ar exista staruinta si ingeniozitate in a gandi castigul cu mai putine prejudecati , efectele s-ar evidentia iar “materialul” ar putea fi gasit fara eforturi afara din comun caci este destul de probabil ca “istoriile bizare ” nu lipsesc insa sunt evitate .Aici s-ar putea include nu putine din legendele locale despre castelele transilvanene , despre ” locuri bantuite ” ori despre ” manastiri blestemate “intre care emblematica este Manastirea Chiajna de la apus de Bucuresti (niciodata sfintita si obiect al unui sir de catastrofe insa nici astazi disparuta de pe fata Pamantului !) care in sine ar putea constitui obiectul unui mare epos turistic pe care ,daca altii ar avea-o , nu ar ezita sa o intrebuinteze ,facand-o “brand” si obiect de comert cu istorie ,cum se practica pretutindeni.
Bineinteles ca nici particularii de la noi (care nu sunt ” englezi”) nu socotesc ” istoria familiala misterioasa ” ca fiind argument in a spori valoarea imobiliara (de vreme ce lipsesc initiativele ce valorifica astfel de situatii posibile) ba chiar dimpotriva, o ascund considerandu- se ca fie si un zvon de “loc bantuit” va scadea din pret la vanzare ori va aduce nenumarate litigii dupa inchiriere din cauza “co-chiriasului imaterial ” despre care nu se stia anterior nimic . Aici ,deci, sinceritatea nu se recomanda . Dar exista speta aceasta la noi ? Intr-un deceniu si jumatate de ” imobiliar direct ” , nu am aflat pe nimeni care sa evoce - atunci cand isi prezenta “casa” sau”locul” - o cat de vaga istorie privitoare la ” aparitii ” sau la ” istorii ne-elucidate “. In schimb , am pasit intr-o casa de acest fel . Era,cred , in primavara lui 1995 , cand am vizitat , la chemarea vanzatorului , o splendida resedinta cu aspect de ” casa boiereasca ” situata pe strada Leonida , din mijlocul Bucurestilor .Cladirea , o mica bijuterie asezata perfect pe teren ( cu rarissimul peron pentru trasuri si - mai apoi - pentru masini ) , se intindea numai pe parter insa deasupra salonului imens,asezat central , lasa sa se vada un plafon de sticla in vitralii , pastrat perfect in ciuda aspectului de ansamblu , de loc parasit si invadat de paianjeni si praf , ca in “Marile Sperante” de Charles Dickens. Din curiozitate , am poftit sa urc in podul casei , de fapt un fel de atic cu lucarne , urias si el ca suprafata si tot atat de delabrat ca si interioarele si , mai mult chiar , destul de intunecos . Urcand cu greu pe scara ingusta , m-am oprit cateva clipe si am privit catre palierul unde statea , fixandu-ma cu o privire rece , o prezenta indefinita , aratand ca un barbat slab si ganditor , destul de nemultumit de vizita ce il tulbura sederea . Am ramas tintuit pe loc cateva clipe lungi ,apoi m-am dezmeticit fara sa imi dau seama cand disparuse ,si am coborat cu precipitare , hotarand sa nu ma ocup de acea vanzare si sa uit ceea ce vazusem . Nici astazi nu imi dau seama ce anume dorise sa imi comunice “aparitia” aceea dar cred ca decizia mea fusese inteleapta si poate ca aratase inspiratie .
” Casa boiereasca bantuita ” costa destul de mult pentru acei ani ( cred ca 125.000 de dolari ) si a fost vanduta dupa o vreme si renovata perfect in scopul de a se inchiria ; a locuit-o , platind chirie cativa ani , un apropiat al unui mandarin al afacerii de televiziune de atunci . Apoi am uitat-o si astazi nu mai stiu ce s-a facut cu ea . Dar amintirea aceea stranie o tin minte si acum.