MONITOR IMOBILIAR

Intrebare de la jurnalista Alina Toma, ziarul ” Bursa” : Unii considera ca Valea Prahovei inca mai este un El Dorado imobiliar care va aduce profituri bune si in anii urmatori. Eu stiu ca terenuri nu mai sunt decit la preturi fabuloase si preturile la apartamentele noi care se vind in aceasta perioada sunt de asemenea foarte ridicate, egalind Capitala. Dvs. ce credeti ?

“Simptomul Valea Prahovei”(concentrare , pret ridicat , “mituri”) ilustreaza , de fapt, polarizarea sociala de la noi si falimentul “realitatilor de vitrina” ce inlocuiesc strategiile lucide si gandite pe termen lung. In loc sa se dezvolte cu un anumit echilibru cam tot ce insemneaza ” regiuni turistice cu potential” intr-o tara ce se afirma ca ar fi ( si este !) uimitor de frumoasa, totul se lasa “in voia pietii” care, ca intotdeauna , se mobilizeaza in directiile , prea putine, unde se intuieste aportul mare de bani in termen scurt. Astfel incat , ” triunghiul de aur “compus din Poiana Brasov, Predeal si Sinaia ajunge un fel de rezervatie pentru “un tip de lux romanesc” si , deci, un simulacru de Cortina d’ Ampezzo care, pentru a produce bani in mod cursiv, ar trebui sa rivalizeze cu originalul si sa-i sustraga ” consumatorii fideli”, ceea ce insa nu va fi cu putinta. Un sanctuar turistic nou se inventeaza cu cheltuieli uriase si cu campanii propagandistice pe care noi nu suntem capabili nici sa le sustinem si nici macar sa le concepem atata vreme cat nu ne cunoastem defel iar cand incercam o schita vaga emitem bizarul concept de ” fabulospirit” ce nu contine nimic.
Rezulta ca inca un timp acestea vor fi statiuni de “ tocatori romani de bani” si nimic mai mult, ramanand ca extinderile in alternativele mai ieftine(inevitabile, de fapt) sa se produca odata cu trecerea vremii si cu ” punerea la treaba” a Statului acum risipitor . Astazi , acolo unde s-ar putea cladi si dezvolta o retea cu adevarat reprezentativa de ” regiuni turistice care fac diferenta” prin traditie, originalitate si loc inedit,nu se misca nimic in lipsa drumurilor accesibile si a celor mai elementare retele pentru alimentarea cu apa si cu gaz natural , uneori lipsite si de electricitate . Dar accentul ar fi trebuit asezat in aceasta ” a doua Romanie” ce nu se gaseste aiurea ci doar aici si unde , la drept vorbind , ar putea veni sa cheltuie si sa vada insolitul “localist” calatorul lacom de ” exotic” si de ” altceva” decat la el .
Sunt unii care cred ca , indiferent de polarizarea noastra de formula sud-americana , tot se vor mai gasi romani care sa viseze -si, insistand in iluzie- sa-si cumpere case mai ieftine acolo unde inca acestea se gasesc ; insa aceasta parere nu se mai poate sustine acum. Vremea casei de vacanta populare a trecut si nu va mai reveni decat ,poate, atunci cand vom avea proiect colectiv definit, obiective clare in folos national si concept recastigat si nu ideologia detestabila de azi, care lucreaza pentru a imbogati pe bogati.
ARTUR SILVESTRI