MONITOR IMOBILIAR

Variabile : cele şapte necunoscute

Oricît de omogen s-ar constitui o piaţă imobiliară şi va funcţiona, totuşi modificări cu origini exterioare acesteia dar cu efecte astazi cu neputinţă de anticipat sînt încă posibile. Există, în ultima analiză, şapte necunoscute ce pot schimba radical ponderea ce se acceptă azi, indiferent dacă astfel de fracturi – ori fenomene intrucatva previzibile- s-ar manifesta în doar o singură varianta. Întîi de toate, sînt ipotezele administrative şi teritoriale, totuşi puţin plauzibile, măcar în acest deceniu ce urmează.

„România Mare“. O „Românie Mare“ ce ar rezulta din unificarea cu Basarabia, spre a exemplifica, reclamă deziderate ce nu se anticipează azi şi altfel de priorităţi spre a funcţiona corespunzător-caci esenta unei asemenea variante nu-i sentimentala ori “restaurationista” ci functionala. Indiferent dacă principiul tranzitoriu semi-chinez „o ţară – două guverne“, ce se invoca pe la începutul anilor ‘90, s-ar aplica sau nu, realitatea ar cere decizii obligatorii şi neîntîrziate: o altă ţesătură în căile de comunicaţii spre a reface sistemul circulatoriu al unui organism astăzi secţionat; inevitabile migraţii interne de populaţie ce angajează suprasolicitari în regiunile cu atracţiozitate unde se adună masse, şi vacuizări, de unde se porneşte în bejenie; pieţe imobiliare noi, regionale, cu diferenţe mari ce îngăduie plasament speculativ; invazie de capital achizitoriu; suplimentări de regiuni ce interesează şi presiune mai puţin activă faţă de ceea ce azi se urmăreşte aici, prea de tot atent.Modelul nu se va indeparta cu mult de ” cazul Germaniei” care astazi are o ” Germanie de Est” cu o piata imobiliara uimitor de ieftina intr-o Europa unde, sub presiunile vanzarilor organizate de bani, totul se scumpeste pana la inevitabilul crah.
Într-un cuvînt, cresc si scad “cotele“ de valori în direcţii ce nu se pot prevedea astazi si nici macar atunci cand va fi sa fie . O „Ţară nouă“, cu un Litoral necalculabil de extins şi cu adaosul încă virgin şi neagregat, cu teren arabil chiar şi mai ieftin decît cel mai ieftin din Bărăgan , cu podgorii ce interesează nu doar pe români şi, în definitiv, cu un fond imobiliar ce este o enigmă nedezlegată pentru noi astăzi, este cu neputinţă a nu înclina măcar centrul de greutate in raport cu ceea ce se stie azi si functioneaza in felul ce ii este propriu. Enigme ar fi, de fapt, pretutindeni în această materie şi este cu neputinţă de schiţat vreo umbră de prognoză cîtă vreme nici măcar vreun scenariu general nu s-a întreprins pînă azi, cu seriozitate şi minim document, ceea ce arată cît de inutil apare a emite măcar un gînd pe această temă care se ia în calcul prognostic din ce în ce mai firav şi se tratează cu o stranie lipsă de curiozitate intelectuală, de parcă implică populaţii din Patagonia şi de la Cercul Polar.
Totuşi, o variantă restrînsă ar putea interveni dacă şi cînd s-ar corecta organizarea teritorială de acum, în forma reînfiinţării de „judeţe dispărute“ ceea ce ar fi o eroare ce prelungeşte instabilitatea, prea îndelungată. Nu mai vorbim, evident, despre „federalizare“, „regionalizare“, „autonomii“ şi alte aiureli istorice, tocmai bune spre a complica, fără vreun remediu posibil ulterior, maladia lipsei de identitate aflat in plina extindere sistematica acum.