MONITOR IMOBILIAR

ARTUR SILVESTRI 
” Atractiozitatea ” romaneasca in ” imobiliar ” nu se rezuma , totusi, la deficite de completat si preturi de colonie unde se cumpara totul cu putin , adeseori ” pe nimic “. Aici elementul şocant este constituit de “argumentul marilor investiţii” ( confundate inexplicabil , si in mod primitiv , cu “blocurile de zgarie -nori ” visate aberant in “capitala europeana cu cel mai ridicat risc seismic “) care vor trebui sa existe fiindca sunt si cerute si posibile, desemnand ” depozitul potential de valori ridicate “. Pe această temă, noi avem nu doar potenţial ci şi proiecte suspendate -sau amanate -ce vor interesa, cu siguranţă . Unele pot sa re-organizeze teritoriul si sa modifice accentul pe o piata unde inca mai sunt posibile ” distributii noi de forte ” iar cei ce privesc cu jind catre Canalul Dunăre – Bucureşti ( care, în sine, poate aduce dezvoltări şi consecinţe ce s-au analizat foarte rar şi fără un răsunet corespunzător ) mai mult ca sigur ca nu gresesc . Potenţialul rămâne capital, mai ales când se întrevede anvergura cu caracter de unicat desi marile proiecte inca sunt privite cu nepasare ori neglijate fiindca nu exista un argument tradus in concretul interesului propriu .Dar când mâine se va agrega şi se va înţelege obligaţia de a constitui “Noul Bucureşti”, ce va organiza desfăşurarea de megapolis care, în nordul vechii Capitale, se produce încă haotic, şi care, poate, va constitui cea mai mare investiţie europeană a deceniului viitor, ideea însăşi că avem argument “mic”, cu dezvoltare limitată şi de interes pasager va putea fi privită cu neîncredere şi chiar ignorată, după cum merită.
Rezerva in a vedea intregul in probabila lui dezvoltare trebuie insa derivata din ceea ce indeparteaza pe marii investitori (inlocuiti de pradatorul de tipul “ia si du-te “) : lipsa strategiilor de ansamblu , dezarmarea Statului incapabil de organizari sistematice si coerente, “atomizarile ” ce genereaza un neo-feudalism incorent , infrastructura medievala ,ideologia ” modernista” gresita a administratiei si anti-traditionalismul ei completamente pagubitor , reflectate in turism precar si in organizarile urbane heteroclite . Altii valorifica din plin ceea ce la noi este considerat de o Stapanire creola si ignoranta ca fiind ” primitivism ” desi din aceasta se castiga de catre cei ce nu absolutizeaza ideologiile bani multi si primiti in mod constant ; nu insa si la noi , unde nu se cunoaste inca faptul ca ” ideologiile nu tin loc de mancare “.
Decurge , astfel, ca va trebui re-descoperit ” potentialul fara prejudecati ” si , in aceasta materie , principii sanatoase ce fac din ” diferentiere si identitate ” – obiective stabile si cu rost in directia castigului colectiv , vor contribui poate hotarator , disciplinand pe cei carora nimic din ce este ” local ” nu le place daca nu apartine cartelului unde domnesc.